Vremuri de pandemie

VREMURI DE PANDEMIE

„Și ce-ar fi dacă,/ Într-o zi blestemată/ Ne-am îmbolnăvi cu toții/ Deodată?

Și medici, și pacienți,/Și părinți, și copii?

Ce-ar fi, ce-ar fi/ Dacă, brusc,/ Ne-am îmbolnăvi,

Dacă n-ar avea/ Cine pe cine să mai trateze,/ Bandaje și paranteze ?

Ce-ar fi dacă,/ În urma dreptului legitim/ De a ne îmbolnăvi,

Chiar ne-am trezi/ Că ne îmbolnăvim/ Și n-avem cui ne adresa,/ N-avem pe cine chema?

Ce-ar fi dacă,/ Într-o zi blestemată,/Ne-am îmbolnăvi/ Cu toții/ Deodată?”

Adrian Păunescu - „Bolnavi unanim”

       ”PANDEMÍE, pandemii, s. f. - Epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, cuprinzând mai multe țări, continente.

       În decursul istoriei omenirii multe boli infecțioase au provocat pandemii, unele cu consecințe devastatoare: ciuma, variola, tifosul, holera, febra galbenă, tuberculoza, gripa, coronavirusul.

-      Miercuri 12 martie 2020, directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii a declarat epidemia de coronavirus „pandemie”, adică recunoaşterea oficială a propagării rapide a virusului la nivel global.

-      Luni, 16 martie, a fost instituita starea de urgenta prin decret oficial in contextul pandemiei de Coronavirus:

Avand in vedere propunerea Guvernului de instituire a starii de urgenta,

 In temeiul prevederilor art. 93 alin. (1), ale art. 100 din Constitutia Romaniei, republicata si ale art. 3 si art. 10 din Ordonanta de urgenta a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul starii de asediu si regimul starii de urgenta, aprobata cu modificari si completari prin Legea nr. 453/2004, cu modificarile si completarile ulterioare,

       Presedintele Romaniei decreteaza:

Art. 1. - Se instituie starea de urgenta pe intreg teritoriul Romaniei, pe o durata de 30 de zile.

Art. 2. - Pentru prevenirea raspandirii COVID-19 si realizarea managementului consecintelor, raportat la evolutia situatiei epidemiologice, pe durata starii de urgenta este restrans exercitiul urmatoarelor drepturi, proportional cu gradul de realizare al criteriilor prevazute de art. 4 alin. (4):

a) libera circulatie; b) dreptul la viata intima, familiala si privata; c) inviolabilitatea domiciliului; d) dreptul la invatatura; e) libertatea intrunirilor; f) dreptul de proprietate privata; g) dreptul la greva; h) libertatea economica.”

Multe nopți am dormit liniștit, somn odihnitor.

Mai puțin într-una din nopțile trecute, când am dormit puțin, în reprize, iar somnul mi-a fost marcat de coșmaruri, toate pe același subiect, virusul – amenințarea integrității formei carnale; părea că o armată infernală, adică formată din ostași ai infernului, menită să semene panică, deznădejde și teroare în și printre oameni, cu participarea acestora, directă sau doar pasivă. Se pare că acest microscopic oștean, COVID-19, este doar pretextul, un vehicul, avangarda …

Acesta a fost coșmarul.

Iar când m-am trezit, pe toate canalele, aceleași știri atât de asemănătoare și aceleași decizii ale conducătorilor diferitelor state, care par să confirme că, acest coșmar este doar la … început.

1.     Până la ce cote să ajungă îngrijorarea acelora dintre noi care sunt afectați

psihic de știrile și informațiile care descriu scenarii catastrofice și sunt furnizate în cascadă pe rețelele de socializare și toate canalele mass-media, în deplin accord cu deciziile organelor statului, care se susțin și validează reciproc, pe de o parte și, inconștiența, nepăsarea, reaua-voință a altora, care ignoră, contrazic, încalcă, speculează suferința, incompetența, nepriceperea, ignoranța, pe de altă parte.

Cum se poate proteja eficient omul simplu, ce metode de apărare are la dispoziție, cum poate ști în cine să se încreadă și în cine nu, cum să afle și să găsească cele mai bune soluții, pentru sine și cei dragi, apropiați, în asemenea situații?

Există răspunsuri corecte sau măcar acceptabile?

2.     Iată că transpare din ce în ce  mai clar lupta ce se duce între ființele luminii

și cele ale întunericului.

       Apocalipsa informațională, inclusiv virusologică, condusă parcă de spiritele ahrimanice* și cele luciferice** (după cum le denumea și descria Rudolf Steiner), lovește în plin pe cei indeciși, nesiguri și/sau ignoranți.

       Neîncrederea, panica, incoerența, dau năvală în lume cu o forță nebănuită semănând teroare, insecuritate și divizare, aducând cu sine îngrădiri, restricții și amputări ale drepturilor și libertăților personale și colective, ce vor produce efecte nefaste pe termen lung și vor crea premisele unor abuzuri generatoare de suferințe și nedreptăți inimaginabile, greu de prevăzut acum.

       Tot ce este meschin, toxic, murdar, va prolifera.

       Duhorile pestilențiale din vremurile ciumei și holerei se împrăștie acum în lume sub formele lor psihice, provocând efecte la fel de tragice, încurajând și amplificând degradarea în toate formele și sub toate aspectele ei: răutatea, invidia, egoismul, sarcasmul, minciuna, trădarea, nedreptatea, vulgul și prostituarea intelectuală.

       Mai există posibilitatea de a alege conștient și liber în mod real?

       Ne mai putem noi oare da seama de starea noastră și de ce se întâmplă cu noi și în jurul nostru?

       Mai avem noi oare în aceste vremuri și condiții o busolă morală, voința și dorința de a o folosi?

       Totuși, fiecare decide în dreptul său pentru sine, pentru alții și pentru … generații și generații de … oameni? și nu doar.

       Vă îndemn așadar, să ne mobilizăm fiecare și să ne trezim cât mai curând din somnul obositor pe care-l dormim, pentru că doar în acest mod putem ieși din coșmar.

      

23 aprilie 2020

       

CristiC

NOTE

* Printre fiinţele spirituale care populează lumea spirituală există unele prin acţiunea cărora lumea sensibilă îi apare omului ca fiind alcătuită dintr-o materie densă. Sufletul recunoaste că toată materia este într-adevăr spirituală şi că activitatea fiinţelor amintite constă în a condensa, a durifica, a materializa elementul spiritual al lumii sensibile. Dacă vrem să dăm acestor fiinţe un nume adecvat experienţei oculte, trebuie, deşi în prezent anumite nume sunt puţin apreciate, să le numim fiinţe ahrimanice. Adevăratul domeniu al fiinţelor arhimanice este regnul mineral. Aici ele îşi revelează în mod plenar adevărata natură. În regnul vegetal şi în regnurile superioare ale naturii, activitatea lor este diferită. Pentru a le înţelege activitatea trebuie să ţinem seama de legile lumii elementare. Lumea elementară, văzută din regiunile spirituale, apare ca o reflectare a acestor regiuni. Dar imaginea reflectată în lumea elementară nu este tot atât de însufleţită de viaţă proprie ca cea a lumii fizice. Fiinţele spirituale de natură ahrimanică sunt mai puţin active în lumea elementară decât în lumea sensibilă. Totodată, din lumea elementară emană, între altele, activitatea fiinţelor ahrimanice, care se exprimă prin distrugere şi moarte. Se poate spune chiar că, pentru regnurile superioare ale naturii, fiinţelor ahrimanice le incumbă misiunea de a aduce moartea. În măsura în care moartea aparţine de ordinea necesară a lucrurilor, activitatea fiinţelor ahrimanice este conformă cu această ordine.Observând din înaltul lumii spirituale activitatea fiinţelor ahrimanice în lumea inferioară se mai remarcă şi altceva. Datorită faptului că fiinţele ahrimanice au lumea spirituală drept câmp de acţiune, ele nu sunt supuse legilor care le guvernează forţele, dacă îşi exercită activitatea în lumea superioară din care sunt originare. În lumea inferioară, fiinţele arhimanice aspiră la independenţă, pe care nu ar putea s-o dobândească niciodată în lumea superioară. Aceasta se manifestă în particular în influenţa lor asupra omului, care, în lumea sensibilă, reprezintă regnul cel mai înalt al naturii. Ele ar vrea să individualizeze viaţa sufletului, să confere independenţă activităţilor sufletului care sunt legate de lumea simţurilor, să le dezrădăcineze din lumea spirituală şi să le încorporeze în întregime propriei lumi. Ca suflet gânditor, omul îşi trage originile din lumea superioară. Sufletul gânditor, devenit clarvăzător, pătrunde în această lume superioară. Gândirea, care se desfăşoară în lumea sensibilă de care este legată, se află sub influenţa fiinţelor ahrimanice, care ar vrea într-un anumit fel s-o permanentizeze în această lume. În timp ce, prin forţele lor, fiinţele ahrimanice aduc moartea, ele ar vrea să smulgă de la moarte sufletul gânditor, mărginindu-se la a distruge celelalte forţe vitale ale omului. Conform intenţiei lor, doar forţa gândirii omeneşti ar trebui să dăinuiască în lumea sensibilă şi să îmbrace o formă de existenţă care să se apropie din ce în ce mai mult de ceea ce este ahrimanic în natură. În lumea inferioară, ceea ce a fost descris mai sus nu se manifestă decât prin efectele sale. Omul poate aspira să-şi penetreze sufletul său gânditor cu forţele care-i dau o certitudine vie despre lumea spirituală. Dar el poate, tot aşa de bine, să-şi abată sufletul său gânditor de la aceste forţe şi să-şi folosească gândirea în unicul scop de a înţelege lumea sensibilă. Tentaţia de a acţiona în acest fel vine de la forţele ahrimanice.

Rudolf Steiner-”PRAGUL LUMII SPIRITUALE: despre fiinţele arhimanice”

**Există o altă specie de fiinţe spirituale care, din înaltul lumii spirituale, pot fi bine observate în lumea fizică şi, de asemenea, în lumea elementară, aceste lumi constituind câmpul de acţiune adoptat de ele; fiinţele spirituale menţionate încearcă să elibereze complet sufletul senzaţiei, cu alte cuvinte, scopul lor este de a-l spiritualiza în întregime. Viaţa în lumea simţurilor ţine de ordinea cosmică. Trăind în lumea sensibilă, sufletul parcurge o evoluţie care este legată chiar de condiţiile existenţei sale. Faptul că el pătrunde în acest domeniu fizic se datorează activităţii fiinţelor pe care începem a le cunoaşte în lumea superioară (fiinţele ahrimanice). Acestei activităţi i se opun fiinţele care ar vrea să îndepărteze sufletul care simte de legile existenţei sensibile. Le vom numi fiinte luciferice.

Aşadar, fiinţele luciferice sunt, într-un anumit fel, mereu la pândă în lumea sensibilă, pentru a extrage din ea tot ce ţine de sufletul senzaţiei şi a-l încorpora unui domeniu cosmic corespunzător naturii lor. Văzută din lumea superioară, activitatea fiinţelor luciferice se manifestă şi în lumea elementară. Ele ar vrea să-şi rezerve aici (în lumea elementară) o zonă de forţe care, conform intenţiilor lor, nu ar fi atinsă de gravitaţia lumii sensibile, deşi fiinţele lumii superioare le-a predestinat să fie înglobate în lumea sensibilă. Aşa cum fiinţele ahrimanice nu şi-ar depăşi nicidecum sfera lor, exercitându-şi din când în când activitatea distructivă asupra existenţei clădite pe ordinea cosmică, de asemenea, fiinţele luciferice ar rămâne în limitele propriului lor regn, dacă s-ar mulţumi să străbată sufletul raţiunii cu ajutorul unor forţe care să le ridice deasupra evenimentelor lumii sensibile, ca fiinţe libere şi independente. Dar fiinţele luciferice ies din domeniul lor, vrând să creeze, faţă de ordinea generală a lumii superioare, un regn spiritual aparte, fapt pentru care caută să transforme sufletele în lumea sensibilă.

Acţiunea fiinţelor luciferice în lumea sensibilă se poate evidenţia în două modalităţi diferite. Pe de o parte, datorită lor omul se poate entuziasma în faţa vieţii materiale. Ceea ce-l bucură, ceea ce-l fortifică pe om nu provine numai din lumea sensibilă. El este capabil să se bucure, să se entuziasmeze la vederea unei frumuseţi care depăşeşte sensibilul. Sub acest aspect, activitatea luciferică apare ca o cooperare la ceea ce a produs civilizaţia cel mai remarcabil, în special din punct de vedere al artei. În acest fel, omul poate trăi liber în gândire. El poate desfăşura o activitate creatoare care se ridică deasupra lumii sensibile; poate filosofa asupra lucrurilor.

Pe de altă parte, exagerarea forţelor luciferice din suflete este sursa multor exaltări şi a multor perturbaţii, care se manifestă în anumite activităţi ale sufletului, când acesta nu ţine seama de legile ordinii cosmice. A vrea să filosofezi fără o cunoastere solidă a bazelor ordinii cosmice, a te învălui egoist într-o ţesătură de reprezentări arbitrare, a insista în exces asupra opiniei personale, iată reversul medaliei activităţii luciferice.

Prin „celălalt eu“ al său, sufletul omenesc aparţine lumii superioare. Dar el aparţine deopotrivă şi fiinţelor lumii inferioare. Conştienţa clarvăzătoare se cufundă în mod conştient în lumea superioară, dacă a trecut în acest scop prin pregătirea necesară. Dar pentru conştienţa clarvăzătoare prin aceasta nu se schimbă starea de lucruri; ea dobândeşte, în plus, doar cunoaşterea a ceea ce poate deveni realitate pentru orice suflet omenesc.

Orice suflet omenesc aparţine lumii superioare şi atât timp cât omul trăieşte pe pământ el e reunit cu un corp supus legilor lumii sensibile, dar şi cu un corp subtil, eteric, care se alimentează din viaţa lumii elementare. Forţele ahrimanice şi cele luciferice acţionează atât în corpul fizic cât şi în corpul eteric.

…

În acest domeniu, confuzia şi haosul sunt cu atât mai periculoase cu cât, la început, conştienţa omenească obişnuită nu poate avea nici o cunoştinţă privind fiinţa astrală a sufletului. Această cunoaştere nu poate fi nici măcar parţial atinsă pe primele trepte ale clarvederii oculte. Ea este atinsă când omul devine conştient de el însuşi în corpul său eteric. El percepe imaginile reflectate ale „celuilalt eu“ al său şi ale lumii superioare căreia îi aparţine, percepe deci reflectarea eterică a corpului său astral, cu ajutorul fiinţelor luciferice şi ahrimanice de care acest corp este străbătut.

Rudolf Steiner-”PRAGUL LUMII SPIRITUALE: despre fiinţele luciferice”