Despre copii

Preambul:

Acestă minunată fiinţă, omul!

Şi această extraordinară găselniţă, individualitatea!

Motto:

Să nu încetezi a lucra vreodată

pentru tine şi pentru sănătatea ta!

        Defectele noastre cele mai ascunse, cât şi cele vizibile, le descoperim amplificate şi exacerbate la copiii noştri.

         Am ştiut prea puţin a lucra asupra lor (defectelor) prin noi înşine şi încercăm a le impune copiilor vindecarea prin simpla semnalare a acestora. Implicarea părintelui în această situaţie, este superficială, teama de a eşua fiind prea mare pentru a putea descoperi metodele reale şi cu adevărat eficiente de vindecare a defectelor şi problemelor copiilor. Fără a realiza de fapt că şi numai singură recunoaşterea cauzei manifestării acestora reprezintă primul pas în vindecare. Pentru că părintele dimpreună cu copilul său are acces direct la rădăcina răului manifestat. Pentru că odată ieşit la lumină este uşor de recunoscut. Cu răbdare, cu iubire, cu înţelegere şi încredere putem începe analiza şi individualizarea problemelor, aducerea acestora în planul conştient pentru a crea premisele transformării lor. Pentru că dincolo de aspectele neplăcute, mai ales a naturii lor grosiere, ce reprezintă altceva decât combustibilul necesar alimentării tuturor proceselor fizico-chimice şi energetice din organism, al susţinerii întregii activităţi  fizice, psihice, mentale,  emoţionale şi spirituale a omului.

         Accesul la întreaga energie pe care o consumă sau doar o blochează în general o asemenea problemă reprezintă unul din procesele alchimice la care omul trebuie să procedeze prin angrenarea propriei voinţe şi dorinţă de evoluţie pozitivă, de spiritualizare a sa, de accesare treptată a propriei conştiinţe.

De aceea părintele trebuie să-şi cunoască foarte bine propriile temeri, propriile probleme şi defecte dacă doreşte ca acestea să nu-i fie arătate în mod amplificat prin copilul său. Pentru că suferinţele celor dragi sunt mai dureroase decât ale noastre, durerile celor dragi sunt mai puternic resimţite decât durerile noastre proprii. Întotdeauna trăieşti bucuriile şi necazurile celor dragi, ca şi pe ale tale dacă nu cumva mai mult. Doar astfel fiinţele îşi pot depăşi individualitatea şi egoismul. Doar astfel putem începe a lucra împreună pentru introducerea armoniei în toate domeniile vieţii noastre.

         Cât despre relaţia copiilor cu părinţii lor, aceştia sunt rând pe rând fiecare pentru ceilalţi, discipoli şi maeştri. În permanenţă ei sunt în situaţia de a învăţa unii de la ceilalţi, de a găsi soluţii în permanenţă unor provocări din cele mai diverse şi complexe.

        Ceea ce este mai puţin plăcut părintelui la copilul său, trebuie să caute adânc în sine, pentru a afla dacă nu cumva acea manifestare o găzduia în propria fiinţă. Apoi doar să înceapă a lucra asupra sa şi va descoperi cum şi copilul devine mai receptiv, mai deschis şi mai dispus a colabora la îndreptarea caracterului său.

         Asemenea, copilul descoperind la părintele său unele manifestări cu care ar putea să se ruşineze, trebuie să ia aminte asupra acelor defecte, să caute a-şi înţelege părintele şi ierta, prin asemenea purtare înţeleaptă generând cumpătare şi echilibru, va ajuta la vindecarea problemelor părintelui său.

         Căci de părintele doreşte să găsească ascultare la copilul său va trebui să dovedească răbdare, înţelegere şi disponibilitate totală în a-şi asculta şi îndruma copilul. Cu vorba dar şi cu fapta. Pentru aceasta, să-şi amintească în permanenţă că este exemplu în fiecare moment al vieţii, călăuză şi sprijin, un port cald şi primitor pe vreme de furtună, un izvor cu apă vie, un rezervor de moralitate şi spiritualitate.

Pretindem înţelegere de la ceilalţi, dar de câte ori suntem dispuşi a o acorda noi înşine. Este oare mai probabil să fim orbi şi surzi la nevoile celor de lângă noi? Cum putem pretinde atunci să fim auziți şi văzuţi atunci când suntem în nevoie?

Cum ar trebui să procedăm? Cum stabilim pe cine ajutăm şi cu ce? În primul rând, ne putem ajuta pe noi înşine cu ceva?

Bineînţeles!

Suntem primii pe care-i putem ajuta. Nefiind o povară pentru alţii este primul folos al nostru personal şi pentru cei de lângă noi.

 Dar este doar aceasta suficient? Sau putem începe prin a face câte ceva pentru noi înşine? Adică prin a ne acorda puţin timp pentru a face cunoştinţă cu propria fiinţă. Pentru a ne descoperi propriilor noastre percepţii. Apoi pentru a analiza ceea ce am descoperit. O autoevaluare. De la care ne putem aştepta la  multe surprize, unele puţin plăcute. Va trebui să fim din ce în ce mai obiectivi pe măsură ce pătrundem mai adânc în interiorul nostru, pentru că, în primul rând de corecta obiectivare depinde rezultatul oricărui demers.

Apoi vom fi nevoiţi să acceptăm ceea ce găsim. Acesta este stadiul la care suntem în momentul analizei, care va constitui punctul de referinţă pentru următoarea etapă, ce va începe prin eliminarea tuturor impurităţilor, toxinelor şi defectelor prin depistarea şi vindecarea cauzelor existenţei acestora.

Iar în locul rămas liber trebuie să trudim  pentru a-l completa cu calităţi, cu emoţii pozitive, cu încredere, iubire, speranţă şi optimism, vom crea rezerve de înţelegere şi  compasiune, acţionând înţelept cu credinţă şi hotărâre.

 Astfel se exprimă şansa fiecăruia de a deveni mai bun.

Un părinte îşi doreşte mai binele copilului. Este dispus la orice pentru aceasta. Iar cea amintită este calea. De a deveni el însuşi mai bun, armonios, iubitor, sănătos, optimist, fericit. Este drumul către înţelegere. Şi către înţelegerea corectă a vieţii.

Iar apoi copilul va fi cel care va urma exemplul, devenind un izvor de fericire.

Dar, până aici este doar multă trudă presărată atât cu înfrângeri cât şi cu biruinţi, este suferinţă dar şi bucurie, este satisfacţie şi împlinire ca şi nesiguranţă şi indecizie. Momentele de panică şi teamă vor fi alungate de hotărâre şi încredere, este efortul şi stăruinţa fiecăruia cu sine.

Este lecţia pe care părintele o învaţă. Iar copilul îl ajută.

Pe drumul către desăvârşire.

Până atunci şi părinţii au suficiente lecţii de parcurs.

CristiC