”O apucăm pe calea spirituală pentru a pune capăt
bizarei tiranii a egoului, dar resursele sale sunt aproape infinite si el ne
poate sabota și perverti dorința de a ne elibera în orice stadiu. …
La început, când suntem pentru prima dată fascinați de
calea spirituală cu toate posibilitățile ei, egoul ne poate chiar încuraja,
zicându-ne: Iată ceva cu adevărat minunat. Exact lucrul de care ai
nevoie! Învățătura aceasta este plină de tâlc.
Apoi, când spunem că vrem să încercăm practica
meditativă sau să mergem într-un loc retras, egoul ne cântă în strună: Ce
idee minunată! De ce n-aș veni și eu cu tine? Am avea amândoi de învățat. În
toată luna de miere a dezvoltării noastre spirituale, egoul va continua să ne
îmboldească: Este minunat – atât de uimitor, de inspirator
…
Dar imediat ce intrăm în etapa căii spirituale pe care
o numim //spălătorul de vase// și învățăturile încep să ne miște profund,
suntem confruntați inevitabil cu realitatea sinelui nostru. Pe măsură ce egoul
este dezvăluit, sunt atinse punctele sale dureroase și vor începe să apară tot
felul de probleme. Este ca și cum în fața noastră ar fi fixată o oglindă în
care ne este imposibil să nu privim. Oglinda este perfect clară, dar din ea se
holbează la noi un chip urât și ursuz, chiar chipul nostru. Începem să fim
revoltați, fiindcă detestăm ce vedem; putem să ne înfuriem și să spargem
oglinda în țăndări, dar ea se va fărâma în sute de chipuri urâte identice care
se vor holba în continuare la noi.
Acum este momentul să dăm frâu liber mâniei și să ne
tânguim cu amărăciune. Și unde este egoul nostru? Stă devotat alături și ne
instigă: Ai absolută dreptate, este scandalos și insuportabil. Să nu
tolerezi așa ceva! În timp ce ascultăm subjugați, egoul continuă să
invoce tot felul de îndoieli și emoții demente, turnând gaz pe foc: Nu
vezi că învățătura asta nu este pentru tine? Doar ți-am spus tot timpul! Nu-ți
dai seama că învățătorul ăsta nu este al tău? La urma urmei tu ești o persoană
apuseană modernă, inteligentă, sofisticată și lucruri exotice ca zen, sufism,
meditație, budism tibetan aparțin unor culturi răsăritene, străine. La ce ți-ar
putea folosi o filozofie inventată în Himalaya cu o mie de ani în urmă?
Pe măsură ce egoul asistă bucuros cum noi ne prindem
tot mai tare în plasa lui, el va da vina pe învățături și chiar pe profesorii
noștri pentru toate suferințele, singurătatea și dificultățile prin care trecem
în procesul cunoașterii de sine: Acestor guru oricum nu le pasă,
indiferent ce ți se întâmplă. Ei urmăresc doar să te exploateze. Dacă folosesc
cuvinte precum *compasiune* sau *devoțiune*, este numai pentru a pune stăpânire
pe tine…
Egoul este suficient de deștept pentru a răstălmăci
învățăturile în scopurile sale; la urma urmei *diavolul poate cita din
scripturi, dacă aceasta îi este de folos.* Ultima armă a egoului este să
îndrepte cu ipocrizie un deget acuzator spre învățător și adepții săi, zicând: Nici
unul dintre aceștia nu pare să trăiască adevărul învățăturilor! Acum egoul
pozează în arbitrul cinstit al oricărui comportament: poziția cea mai vicleană
din care să vă submineze credința și să vă erodeze devoțiunea și hotărârea de
transformare spirituală.
Dar oricât s-ar strădui egoul să vă saboteze calea
spirituală, dacă o veți urma cu perseverență…, veți începe încet-încet să
realizați cât de înșelătoare au fost promisiunile sale: false
speranțe și false temeri. Treptat vă veți da seama că atât speranțele cât și
temerile sunt dușmanii păcii voastre mentale; speranțele vă induc în eroare și
vă lasă goi pe dinăuntru și dezamăgiți, iar temerile vă paralizează în celula
strâmtă a falsei vostre identități. Începeți, de asemenea, să vedeți cât de
atotcuprinzătoare a fost dominația egoului asupra minții voastre …
… Realizați că timp de ani, egoul vostru, asemeni unui
artist dement, v-a înșelat cu aranjamente, planuri și promisiuni care n-au fost
niciodată reale și v-au dus doar la faliment interior. ”
Sogyal Rinpoche – ”CARTEA TIBETANĂ A
VIEȚII ȘI A MORȚII”
Niciun comentariu:
Comentariile noi nu sunt permise.